ruff
Numele forumului cat si aceasta descriere pot fi modificate accesind meniul ADMIN -> OPTIUNI
|
Nou pe simpatie:
andreea_bianca24 24 ani
 | Femeie
24 ani
Mures
cauta Barbat
24 - 58 ani |
|
|
ruffInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #1 |
|
|
 )
|
|
| |
|
| #2 |
|
|
Amurg de dragoste neîncepută
Dragostea voastră dispare în amurg,
Umbrită de lumina ochilor mei întunecaţi
Şi-atunci vă-ntreb iubirea ce înseamnă pentru voi,
Decât atât de simplu negru-alb.
Eşti prea frumoasă când te exist
Şi te visez în somn, neadormit.
Aş vrea atât de mult să nu te prind,
Să te mai cred perfectă când nu eşti.
Te simt adânc, aproape-n suflet,
Mă contrazic zicând că te iubesc
Când eu... doresc doar păcătos să te sărut
Să simt atunci la tine-n zâmbet şuier.
Frumoasa mea, eşti singura pe lume,
Căreia îi spun că o iubesc…
Mult te gândesc şi de amăgire
ÃŽţi spun încet că te doresc.
Aş vrea să mă cultivi,
Dar doar în suflet...
Şi nu vreau azi decât să fim
Departe, prea departe de poveşti.
|
|
| |
|
| #3 |
|
|
Ce e
Nu e nimic…
E doar soarele ce răsare,
E dimineaţa plină de întrebare,
E visul meu de noapte, adormit,
E somnul moale, dar neîmplinit.
E strângerea în braţe, viaţa,
E locul de unde-am pornit.
E tatăl nostru, care,
Nu vine azi... e obosit.
E drogul ce-l plăteşti cu vreme
E mult, e tot, nu-i infinit.
E un miros aspru de pene,
E tot miros de oţelit.
E zbor, mireasmă, sânge, vene,
E dulce, acru, oţetit.
E punct, nu-i semn, nu-i de ghicit.
E un desen, e pur, amurg,
E gheaţă, apă, aer, vin,
E fiu, e mamă şi sicriu,
E moarte, răcnet, ploaie, alint,
E trăsnet, boare, e argint,
E tot ce-n tine parcă nu e.
Eşti tu, e Eu, e eL.
E un nimic…
E tot nimicul care nu E
|
|
| |
|
| #4 |
|
|
De ce
De ce e rău să sper în viaţă ?
De ce trăiesc din visuri cu dulceaţă ?
De ce mi-e rău,
de ce mă doare,
de ce am visuri prea murdare ?
De ce eşti pură şi îmi ieşi în cale ?
De ce e totul gri şi moale ?
De ce sunt om,
de ce nu-s soare ?
De ce visez,
de ce vreau oare…
să mă topesc,
să pier în zare ?
De ce nu pot să fiu mai tare ?
De ce îmi pasă ?
De ce exişti,
de ce ai formă ?
De ce e totul fără noimă ?
De ce îţi scriu cuvinte care…
nu au un sens,
nu au valoare ?
De ce mă doare aşa de tare ?
De ce război,
de ce paloare ?
De ce cuvinte trecătoare ?
De ce iubesc ?
De ce fac asta ?
De ce te-ntreb ?
Pe tine oare ?
De ce privesc mereu în zare ?
De ce nu-ţi dăruiesc o floare ?
De ce sunt laş,
de ce vreau oare…
să îţi vorbesc,
să prind culoare ?
De ce am inima prea mare ?
De ce nu plouă când mă doare ?
De ce nu cânt ?
De ce te am tot timpu-n gând ?
De ce mă laşi să te privesc,
de ce nu-mi spui că totul moare ?
De ce mă laşi să cred că poate…
eu într-o zi voi fi al tău ?
Că asta mă răneşte rău.
Şi nu-s puternic… şi mă doare.
De ce mă laşi să cred că-s tare ?
De ce nu mor între tractoare,
călcat, zdrobit, cu poftă mare…
să te ating... să zbor spre mare ?
De ce e totul trecător ?
De ce trăim ca-ntr-un decor ?
De ce mi-e dor de tine, oare ?
De ce mă simt ca un actor ?
De ce sunt primul dintr-o mie
care visează-o nebunie ?
De ce nu pot să fiu un zeu ?
De ce există întrebări ?
De ce-mi răspunzi aşa de greu ?
De ce nu pot să fiu ateu ?
De ce te cred ?
Sunt derbedeu ?
De ce există Dumnezeu ?
De ce misterul e al tău ?
De ce-am facut acest pas eu ?
De ce nu tac ?
Acum chiar nu mai pot nici eu !
Sunt singur…
Şi simt că ard !
De ce chiar eu ?
Mă doare tot !
Mă dor şi Eu !
Să ştii că mi-a fost tare greu !
De ce nu sunt ACUM al tău ?
De ce în viaţă este Rău ?
De ce nu-i Bine mai mereu ?
De ce am spirit creator ?
De ce nu pot să joc un rol ?
De ce ecranul meu e mort ?
De ce nu văd în depărtare ?
De ce sunt chior de elemente ?
De ce nu sunt lucruri concrete ?
De ce te-ntreb atât de mult ?
De ce mă simţi ?
De ce sunt cifrele banale ?
De ce trăiesc lucruri fatale ?
De ce nu râzi ?
De ce ţi-e greu ?
De ce nu recunoşti că poate…
eu sunt Omul vieţii tale ?
De ce-mi doresc o viaţă viitoare ?
De ce trăiesc trecutul aşa de greu ?
Te las acum, mă duc şi eu,
că am vorbit cam mult...
Ţi-o fi şi ţie greu !
Te doare ?
Să ai răbdare !
E bine cât mai ai vigoare !
De poţi să râzi e bine tare.
Şi somn uşor… să dormi pe moale…
să mă visezi, eu plec…
că nu pot să mai dorm cu tine…
...
Să-ţi fie bine !
|
|
| |
|
| #5 |
|
|
Gheaţă
Şi dacă-ţi spun că iarna doare
şi sufletul meu îngheaţă jos în port
şi că aş vrea să merg la mare
să scald în sânge tot ce-i mort.
Să învie tot cum şi învie
Noi să zburăm, fără folos,
Migala nostră să nu fie
Decât o treaptă fără rost.
Şi-aş vrea s-adormi
Să mori cu mine
Să nu mai fim în lumea asta
Atât de sus, atât de jos.
Nici suflet nu m-ai încânta de-ai fi,
nici înger şi nici poezie.
Te vreau aşa cum tu nu eşti…
Un adăpost de mâini, ca să mă ţii.
|
|
| |
|
| #6 |
|
|
Graţie ţie
Graţie ţie, graţie muzicii din care te-ai născut
M-am preschimbat în mine, vechiul necunoscut.
Graţie mie, graţie nouă că ne-am văzut
A început acel somn de linişte, neprevăzut.
Graţie ţie, graţie nouă şi-un sărut...
Am început să visez,
Dar nu acum, demult.
Muzică fără culoare,
A ta graţie de început
Ca o minciună, în trecut,
Fura din NOI… din gând,
din trup.
Ca să ajung să irosesc a ta graţie
Să nu mai simt perioada mea.
Revoltat !
Graţia mea... unde e ?
|
|
| |
|
| #7 |
|
|
Ieri după azi (nu e)
Nu mai pot rezista lumânării care se stinge
Mă atacă prea direct
Şi mă gândesc de aş putea s-o mint
Să nu mai stingă şi speranţa mea, de alint.
Mă doare dorul ce îl simt
Prea important ştim toţi că nu e
Atâta doar, faptul că îl simt
Şi că mă agăţ acum de mâine.
Tu, eu, îmbrăţişaţi în impur
Ne logodim cu demonul
Să te întreb de nu e ?
Că eu acum nu îl mai simt.
Amândoi înveliţi în cearceafuri,
Furăm din fericirea lumii
Mă minţi atât de dulce…
Speranţe se-adâncesc în vin
Te-aştept, şi azi şi ieri să vii
Te mai aştept şi mâine,
Dar poate mâine nu e.
Măcar te-aştept, să vii… de printre sfinţi.
Nu-mi spune că nu vii...
Prefer chiar şi să minţi.
|
|
| |
|
| #8 |
|
|
Incorectabilitate
Aş vrea să mori,
Să mor cu tine,
căci printre nori,
Iubita mea,
Ne va fi mult mai bine.
Şi ploaia care neîncetat
Va picura pe stele...
va spune acelui vis,
bogat,
Adu-ne două inele !
Eu nu te vreau
ca o furtună
Te vreau arzând,
foc minunat,
Ce nu mai poţi să şuieri.
Concluzia fără de final
va fi… să poţi visa
Ceva ce POATE
La tine-n suflet nu e.
|
|
| |
|
| #9 |
|
|
Lacrimi
Mă înec în râuri de lacrimi,
Pe care tu nu le plângi.
Sunt visurile mele,
Speranţa mea de dragoste.
O simţi ?
Am venit înapoi în oraş
Să realizez că ai dispărut
Să văd ca nimeni nu îmi ştie chipul.
Te caut… tu nu eşti.
Vii să mă minţi ?
De te-am pierdut
Pierdută fii…
Doar eu visam atunci
Cum dragoste respiri.
Spune-mi ! Mai muşti cu dinţi ?
|
|
| |
|
| #10 |
|
|
Linişte
Plouă cu lacrimi goale,
Nelipsite de ştirbenia mea de sentiment.
Nici luna, singură nu e,
Pe cer, în apă, aer, suflet.
Rămâne o sclipire reversibilă
De o imagine de oglindă,
A unui lucru nou, sublim
O dragoste, un vis, dorinţă.
ÃŽnceput plin de necunoscut frumos,
Fin… pulbere încă nu e.
|
|
| |
|
| #11 |
|
|
Mă simt...
Mă simt atât de trist,
M-am aruncat din nou cu buzele întinse,
Acum regret, sunt suflet, sincer.
Am început să râd cu ploaie
În ochi îmi simt un singur gând.
Dacă am început să plâng
E fiindcă nu mă simt onest
Lângă un TU neîntregit de vis
Lăsat aşa de simplu şuier.
Mi-e frică... de minute goale,
De inimaginabil, de frică, de...
|
|
| |
|
| #12 |
|
|
Mioara, România mea
Ea săraca nu avea nici o vină
Că tatăl ei era beţiv, ca de benzină
Şi poate ar fi pus şi ea un punct,
Lângă vitrină,
Da’ îi era greu de a nu fi durut.
Visam amândoi, îmbrăţişaţi în aer
Eu doar credeam că sunt cu ea… ce fraier,
Aşa… visam un vis neînvăţat de alţii,
Visam un mare, plin, rahat cu aberaţii.
Aberam, aberaţii, aberarum… nu ştiu.
Aşa era şi vârsta, Ea, săraca
Era mai simplă ca Poplaca.
Eu, marele complex de aur înnegrit
Am dovedit că fonta, cum se ştia,
Nu e şi nu-i fier oţelit !
|
|
| |
|
| #13 |
|
|
Mireasmă de sunete murdare
Mireasmă de sunete murdare,
Decibeli uzaţi şi fără de esenţă,
Oameni cu impresii trecătoare,
Sentimente pline de inconştienţă.
Era mizerie, sunetele plângeau.
Noi nu eram, dar ne strigau.
Noi răspundeam, fiind singuri,
Mirosului atât de acru de struguri.
Şi când credeam că totul e finit
Durerea mi se extindea la nesfârşit
Doream să plâng, să nu visez
O întrebare: Eu ce creez ?
Şi te vedeam adânc de trecătoare
Ca lacrima atât de mută de pe-obrajii mei
Şi tot visam lumina de pe soare
Lumină grea şi enigmatică, de vrei !
|
|
| |
|
| #14 |
|
|
Monolog cu tine
Mi-e frig de mine,
mi-e somn de moarte
Şi oare pot cu tine
să cred din nou în toate ?
E plictiseală mare,
Şi totul pare umed,
Aş vrea să zbor spre soare
Să scap de tot ce-i muced.
Şi îmi doresc să urlu
Să strig în gura mare:
De ce e totul negru
De ce umbra nu moare ?
Visez la lucruri simple
La poze cu verdeaţă
Simţirile-mi sunt ample
Dar eu mă pierd în ceaţă.
Şi mă trezesc, te strig
Alerg, visez, complic
E totul cald, e soare
Mă arde mult prea tare.
Te las îmbujorată
Să crezi că eşti timidă
Privirea ta prelungă
ÃŽmi spune că ţi-e milă
Nu te lăsa, fii tare
Aproape tot e moale
Eu îţi doresc, cu ardoare
S-adormi încet, agale…
|
|
| |
|
| #15 |
|
|
Pasiune pentru minciună
Ploaia mi-a inundat ochii de lacrimi
Când eu vroiam ca tu să fii mireasa mea
Şi dac-ai ştii că am trăit atâtea patimi
Tu pe mine... mă vei mai putea visa ?
Să-ţi pot săruta eu cuvintele
Când tu îmi dovedeşti că nu exişti ?
Să cred că tu cobori de printre stele ?
Să cred acum că poţi... frumos să mă minţi ?
Dacă eu vreau ca tu să îmi arăţi
Că viaţa noastră e poveste,
Noi apărem din nou ca dintre sfinţi
Două minciuni mult... mult prea celeste
|
|
| |
|
| #16 |
|
|
Răzbunare
Soare de mine,
iarbă verde,
Loc în care
te pot pierde.
Să fug !!!
Natura s-o iubesc…
Nu-ţi fie frică
nu te las,
Nu pot să zbor,
să vis.
Aştept o viaţă
în care
Voi râde eu
Şi tu nu ai să râzi.
|
|
| |
|
| #17 |
|
|
Repetiţie crudă
Sunete calme acum
Ce deschid apetituri noi,
Tremur de voci
Ce îmbie la zbor.
Picătură dulce de ochi,
Privire sublimă de zâmbet,
Mireasmă de tandreţe,
Ambient calm de dor.
Rezemat de un fir
Din dulceaţa ta de nuanţe
Strig cu monotonul cer:
Te vreau din vise, vie !
|
|
| |
|
| #18 |
|
|
Rugăminte
Suflet negru de tăciune,
Pată din sufletul meu,
Un abis nu te cuprinde
Nu-ncerca a iubi mereu.
Infinitul meu e gata,
astăzi l-am simţit şi eu.
Am simţit cum toată pleava
strigă azi numele tău !
ÃŽntre negru şi lumină
m-am gândit să-ţi scriu şi eu,
Să îţi spun în trei cuvinte:
Cheia sufletului meu !
Iartă-mă că sunt genune,
că te iau-n abisul meu !
|
|
| |
|
| #19 |
|
|
Viziune
Şi credeam că tu,
splendoarea mea inexistentă,
îţi doreşti ca eu să te fac să exişti
Şi eu, fără o anume putere,
doar simplu, egoist,
mă pierd în minciuni şi nu te mai exist.
Mi-e frică să te exist,
poate mă vei urî că te-am făcut să mă iubeşti.
Mândria mea, te rog frumos să înţelegi !
|
|
| |
|
| #20 |
|
|
Vreau
Vreau să te iubesc ca un înger,
ce străbate coloane întregi de sudori,
să te înnebunesc cu săruturi asurzitoare,
şi… într-un final neaşteptat,
să te leg strâns de tot ceea ce aş fi eu vreodată.
Doar că mă întreb de mai există doar,
că am făcut un drum prea lung să mai pot fi mortuar,
Iar tu se pare că exişti,
Dar undeva unde nu mişti…
Te joci nemaivoind ca să insişti.
Mă laşi să caut umbra de lumină
A dragostei ce poate va’ să vină,
Eu nu mai vreau să mai jucăm
Un joc în care noi luptăm,
Sunt gol şi plictisit de toate.
Eu vreau azi să uitam de moarte,
Să uiţi că nu se poate
Să zbori, să arunci în toate
Cu dragostea absurdă, făr’ de care
Nu existăm, n-avem nici o valoare.
Şi eu, eroul, voi veni călare,
Atunci, în ziua aceea voi fi soare
Şi voi umbri atâtea lucruri care
Pe tine te-au durut prea tare.
Te voi iubi, fiinţă călătoare.
|
|
| |
|
| #21 |
|
|
Şoapte
Uşor, în noaptea mea… fără timp,
Ascult o şoaptă de alint
Şi îmi doresc s-aud încet
Privirea ta în pieptul meu gol...
Paginile moarte ale singurătăţii
Să le aprind sublim,
Să-mi lumineze auzul.
Nume... liberi eram, de toate,
Pluteam, fără să vreau,
Fără să condiţionez şoaptele mele.
Te-aş zări în lumini... dar mă trezesc.
|
|
| |
|
